învățător

română

Etimologie

Din a învăța + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və.ʦə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului învățător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învățător	învățători
Articulat	învățătorul	învățătorii
Genitiv-Dativ	învățătorului	învățătorilor
Vocativ	învățătorule	învățătorilor

1. persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor.
2. persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl.
3. inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor.

Cuvinte derivate

• învățătoare
• învățătorime

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului învățător
	Singular	Plural
Masculin	învățător	învățători
Feminin	învățătoare	învățătoare
Neutru	învățător	învățătoare

1. (înv.) care învață, care sfătuiește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online