instructoare
română
Etimologie
Din instructor.
Pronunție
- AFI: /in.struk'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului instructoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | instructoare | instructoare |
| Articulat | instructoarea | instructoarele |
| Genitiv-Dativ | instructoarei | instructoarelor |
| Vocativ | instructoareo | instructoarelor |
- persoană competentă care instruiește pe alții.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online