instructor
Etimologie
Din franceză instructeur. Confer rusă инструктор (instruktor).
Pronunție
- AFI: /in'struk.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului instructor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | instructor | instructori |
| Articulat | instructorul | instructorii |
| Genitiv-Dativ | instructorului | instructorilor |
| Vocativ | instructorule | instructorilor |
- persoană competentă care instruiește pe alții.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(català)
Etimologie
Din latină īnstructor („preparator”).
Pronunție
Substantiv
instructor m., instructors pl.
- instructor
- (educ.) profesor
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Adjectiv
| Declinarea adjectivului instructor | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | instructor | instructors |
| Feminin | instructora | instructores |
Referințe
(English)
Variante
- (ieșit din uz) instructour
Etimologie
Din engleză medie, care provine din latină instruc- (variantă a lui īnstruere) + -tor.
Pronunție
- AFI: /ɪnˈstɹʌktə(ɹ)/
Substantiv
instructor, pl. instructors
- instructor
- The instructor had to cancel class today.
- (educ.) profesor
Sinonime
- 1: (rar) instructer
- 2: (educ.) tutor, pedagogue
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din verbul īnstruō („a construi, a ridica; a aranja”).
Pronunție
- AFI: /inˈstruk.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului īnstructor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | īnstructor | īnstructōrēs |
| Genitiv | īnstructōris | īnstructōrum |
| Dativ | īnstructōrī | īnstructōribus |
| Acuzativ | īnstructōrem | īnstructōrēs |
| Ablativ | īnstructōre | īnstructōribus |
| Vocativ | īnstructor | īnstructōrēs |
Cuvinte apropiate
Referințe
Etimologie
Confer instrutor.
Pronunție
- AFI: /ĩ.ʃtɾuˈtoɾ/
Substantiv
- formă ieșită din uz pentru instrutor.
(español)
Etimologie
Din latină īnstructor („preparator”).
Pronunție
- AFI: /ins.tɾukˈtoɾ/
Substantiv
instructor m., instructores pl.