insurecție

română

Etimologie

Din franceză insurrection < latină insurrectio.

Pronunție

• AFI: /in.su'rek.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului insurecție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	insurecție	insurecții
Articulat	insurecția	insurecțiile
Genitiv-Dativ	insurecției	insurecțiilor
Vocativ	insurecție	insurecțiilor

1. formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online