regim
română
Etimologie
Din franceză régime.
Pronunție
- AFI: /reˈʤim/
Substantiv
| Declinarea substantivului regim | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | regim | regimuri |
| Articulat | regimul | regimurile |
| Genitiv-Dativ | regimului | regimurilor |
| Vocativ | regimule | regimurilor |
- sistem de organizare și de conducere a vieții economice, politice și sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat.
- perioadă de guvernare a unui rege, a unui partid politic etc.
- sistem de norme sau de reguli proprii activității sau vieții dintr-o instituție, dintr-o întreprindere etc., convenție prin care se stabilesc anumite drepturi și obligații.
- mod de viață, totalitatea condițiilor de viață, de lucru etc. dintr-un anumit loc.
- totalitatea regulilor impuse modului de viață sau de alimentare a unei persoane (suferinde).
- (tehn.) ansamblu de condiții externe invariabile care, pentru un anumit interval de timp, determină dispoziția, funcționarea sau modul de utilizare a unor sisteme tehnice.
- raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt și capătă forma cerută de cuvântul de care depinde.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online