integra

română

Din franceză intégrer < latină integrare.

Conjugarea verbului integra
Infinitiv	a integra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	integrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să integreze
Participiu	integrat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot.
(v.tranz.) (mat.) a calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată.
(v.tranz.) a calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.