intendent

română

Variante

• intendant

Etimologie

Din franceză intendant < latină intendens, intendentis.

Pronunție

• AFI: /in.ten'dent/

Substantiv

Declinarea substantivului intendent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intendent	intendenți
Articulat	intendentul	intendenții
Genitiv-Dativ	intendentului	intendenților
Vocativ	intendentule	intendenților

1. (în unele țări) persoană însărcinată cu îngrijirea sau administrarea unei instituții, a unei case etc.
2. (în trecut) ofițer din serviciul intendenței.

Cuvinte derivate

• intendentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online