interfațare

română

Etimologie

De la interfață.

Pronunție

• AFI: /in.ter.fa'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului interfațare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interfațare	interfațări
Articulat	interfațarea	interfațările
Genitiv-Dativ	interfațării	interfațărilor
Vocativ	interfațare	interfațărilor

1. (electron.) interconectare a părților unui sistem sau a unor aparate astfel încât ele să își poată îndeplini funcția în mod corect coordonat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online