interimar

română

Etimologie

Din franceză intérimaire.

Pronunție

• AFI: /in.te.ri'mar/

Substantiv

Declinarea substantivului interimar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interimar	interimari
Articulat	interimarul	interimarii
Genitiv-Dativ	interimarului	interimarilor
Vocativ	interimarule	interimarilor

1. persoană care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului interimar
	Singular	Plural
Masculin	interimar	interimari
Feminin	interimară	interimare
Neutru	interimar	interimare

1. care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online