Etimologie

Din franceză interjection, care provine din latină interjectio, -onis.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'ʒek.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
interjecție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interjecție interjecții
Articulat interjecția interjecțiile
Genitiv-Dativ interjecției interjecțiilor
Vocativ ' '
  1. Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și zgomote.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe