interpelare

română

Etimologie

Din a interpela.

Pronunție

• AFI: /in.ter.pe'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului interpelare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpelare	interpelări
Articulat	interpelarea	interpelările
Genitiv-Dativ	interpelării	interpelărilor
Vocativ	interpelare	interpelărilor

1. faptul de a interpela; (concr.) conținutul unei interpelări; interpelație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online