intransigent

română

Etimologie

Din franceză intransigeant.

Pronunție

• AFI: /in.tran.si'ʤent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului intransigent
	Singular	Plural
Masculin	intransigent	intransigenți
Feminin	intransigentă	intransigente
Neutru	intransigent	intransigente

1. care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă concilieri sau compromisuri; incoruptibil. neînduplecat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online