linie
Etimologie
Din latină linea, italiană linea, germană Linie, franceză ligne.
Pronunție
- AFI: /ˈli.ni.e/
Substantiv
Declinarea substantivului linie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | linie | linii |
Articulat | linia | liniile |
Genitiv-Dativ | liniei | liniilor |
Vocativ | linie | liniilor |
- trăsătură simplă și continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafață cu tocul, cu creta, cu creionul etc.
- (mat.) traiectorie descrisă de un punct material într-o mișcare continuă sau de intersecția a două suprafețe.
- trăsătură reală sau imaginară care indică o limită, o direcție sau leagă (pe o hartă, pe un plan etc.) diferite puncte în spațiu.
- (fam.) fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuță.
- riglă.
- unitate de măsură de lungime folosită în țările românești, egală cu a zecea parte dintr-un deget.
- (livr.) rând de cuvinte într-o pagină scrisă.
- succesiune, serie a strămoșilor sau a descendenților; filiație.
- sistem (sau parte a unui sistem) de fortificații, de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu, a unui punct strategic etc.
- (adesea urmat de determinări care arată felul) ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile, tramvaiele sau metrourile; porțiune delimitată dintr-o asemenea rețea.
- itinerar, traseu (al unui serviciu de transport).
- direcție, sens.
- ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac legătura între două sau mai multe puncte.
- (mai ales la pl.) trăsătură caracteristică ce dă forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, în special al unei figuri; contur, profil.
- (fig.) trăsătură fundamentală, punct esențial (ale unei probleme).
- (fig.) orientare principală, direcție a unui curent, a unei opinii etc.
- (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) fel, chip, mod; criteriu.
- Linie de conduită.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- linie de plutire
- linie de bătaie, linie de luptă
- linie de apărare
- linie electrică
- linie telefonică, linie de telefon
- linie telegrafică
- linie de întârziere
- linie tehnologică
- linie automată
Locuțiuni
- (loc.prep.) La (sau în) linia... = în dreptul..., la nivelul...
- În linie = în șir drept, în rând, în aliniere.
- (loc.adv.) În linii generale (sau mari) = în ansamblu, fără a intra în detalii.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din linia.
Pronunție
- AFI: /liˈnje/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru linia.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online