invocare

română

Etimologie

Din a invoca.

Pronunție

• AFI: /in.vo'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului invocare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invocare	invocări
Articulat	invocarea	invocările
Genitiv-Dativ	invocării	invocărilor
Vocativ	invocare	invocărilor

1. acțiunea de a invoca și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online