invocare
română
Etimologie
Din a invoca.
Pronunție
- AFI: /in.vo'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului invocare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invocare | invocări |
| Articulat | invocarea | invocările |
| Genitiv-Dativ | invocării | invocărilor |
| Vocativ | invocare | invocărilor |
- acțiunea de a invoca și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online