iocus
(Latina)
Variante
Etimologie
Din proto-indo-europeană *yek- („a vorbi”).
Pronunție
- AFI: /ˈjo.kus/
Substantiv
| Declinarea substantivului iocus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | iocus | iocī |
| Genitiv | iocī | iocōrum |
| Dativ | iocō | iocīs |
| Acuzativ | iocum | iocōs |
| Ablativ | iocō | iocīs |
| Vocativ | ioce | iocī |
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- iocābundus
- iocātiō
- iocōsē
- ioculanter
- ioculāria
- ioculāris
- ioculāriter
- ioculārius
- ioculātiō
- ioculātor
- ioculātōrius
- ioculor