irony

engleză

(English)

Etimologie

Atestat pentru prima dată în 1502; din franceză medie ironie, inevitabil din latină īrōnīa < greacă antică εἰρωνεία ‎(eirōneía, „ironie”), din εἴρων‎ (eírōn, „cel care simulează ignoranță”).

Pronunție

• AFI: /ˈaɪərəni/
• (SUA) AFI: /ˈaɪrəni/, /ˈaɪɚni/

Substantiv

irony, (nenumărabil și numărabil; pl. ironies)

1. ironie

   How fun it must be to work all weekend. Oh, the irony!

2. (spec.) zeflemea, batjocură

Cuvinte derivate

• ironic
• ironical
• ironist

Cuvinte compuse

• dramatic irony
• irony mark
• Socratic irony

Cuvinte apropiate

• ironically

Vezi și

• sarcasm

Etimologie

Din iron +‎ -y.

Pronunție

• AFI: /ˈaɪəni/
• (SUA) AFI: /ˈaɪɚni/

Adjectiv

irony (comp. more irony, sup. most irony)

1. ca fierul, de fier, feric, feros

   The food had an irony taste to it.

Sinonime

• ferric, ferrous

Cuvinte apropiate

• iron

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary