ispășire

română

Etimologie

Din a ispăși.

Pronunție

• AFI: /is.pə'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ispășire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ispășire	ispășiri
Articulat	ispășirea	ispășirile
Genitiv-Dativ	ispășirii	ispășirilor
Vocativ	ispășire	ispășirilor

1. acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online