ispășitor

română

Etimologie

Din a ispăși + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /is.pə.ʃi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ispășitor
	Singular	Plural
Masculin	ispășitor	ispășitori
Feminin	ispășitoare	ispășitoare
Neutru	ispășitor	ispășitoare

1. care ispășește (o vină, o greșeală); expiator.
2. (în credințele religioase) care contribuie la iertarea păcatelor cuiva.

   Jertfă ispășitoare.

Expresii

• Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online