română

Etimologie

Din iubițel.

Pronunție

  • AFI: /ju.biˈʦi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
iubițică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iubițică iubițele
Articulat iubițica iubițelele
Genitiv-Dativ iubițelei iubițelelor
Vocativ iubițico iubițelelor
  1. (fam.) diminutiv al lui iubită.


Traduceri

Anagrame

Referințe