iubită

română

Etimologie

Din iubit.

Pronunție

• AFI: /juˈbi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului iubită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubită	iubite
Articulat	iubita	iubitele
Genitiv-Dativ	iubitei	iubitelor
Vocativ	iubito	iubitelor

1. persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amantă, ibovnică, drăguță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băuții
• băițui
• buiați

Referințe

• DEX '98 via DEX online