iubit
Etimologie
Din verbul a iubi.
Pronunție
Substantiv
Adjectiv
Substantiv
Declinarea substantivului iubit | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | iubit | iubiți |
Articulat | iubitul | iubiții |
Genitiv-Dativ | iubitului | iubiților |
Vocativ | iubitule | iubiților |
- persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din iubi.
Verb
- forma de participiu trecut pentru iubi.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online