iubit

română

Etimologie

Din verbul a iubi.

Pronunție

• AFI: /juˈbit/

Substantiv

Declinarea substantivului iubit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubit	iubite
Articulat	iubitul	iubitele
Genitiv-Dativ	iubitului	iubitelor
Vocativ	iubitule	iubitelor

1. iubire.

Cuvinte derivate

• preaiubit

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului iubit
	Singular	Plural
Masculin	iubit	iubiți
Feminin	iubită	iubite
Neutru	iubit	iubite

1. care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag.

Cuvinte derivate

• iubițel

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului iubit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iubit	iubiți
Articulat	iubitul	iubiții
Genitiv-Dativ	iubitului	iubiților
Vocativ	iubitule	iubiților

1. persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț.

Cuvinte derivate

• iubită

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din iubi.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru iubi.

Anagrame

• butii
• buiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online