izgonire
Etimologie
Din a izgoni.
Pronunție
- AFI: /iz.go'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului izgonire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | izgonire | izgoniri |
| Articulat | izgonirea | izgonirile |
| Genitiv-Dativ | izgonirii | izgonirilor |
| Vocativ | izgonire | izgonirilor |
- acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online