română

Etimologie

Din franceză jarret.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
jaret
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jaret jarete
Articulat jaretul jaretele
Genitiv-Dativ jaretului jaretelor
Vocativ jaretule jaretelor
  1. articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier.


Traduceri

Referințe