judecată singulară

română

Etimologie

Din judecată + singulară.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Cuvânt compus

judecată singulară

1. (log.) judecată al cărei subiect este un nume individual.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online