körte

maghiară

(magyar)

Etimologie

Din forma mai veche körtvély, care provine dintr-o limbă turcică. Confer tătară crimeeană kertme („pară”).

Pronunție

• AFI: /'kørtɛ/

Substantiv

körte, pl. körték

1. (bot.) pară
2. (el.) bec (electric)

Cuvinte compuse

• birskörte
• körtefa
• villanykörte

Referințe

• Wiktionary
• Wikiszótár