lăibărac

română

Etimologie

Din laibăr + sufixul -ac.

Pronunție

• AFI: /ləj.bəˈrak/

Substantiv

Declinarea substantivului lăibărac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăibărac	lăibărace
Articulat	lăibăracul	lăibăracele
Genitiv-Dativ	lăibăracului	lăibăracelor
Vocativ	lăibăracule	lăibăracelor

1. (reg.) laibăr.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bacilara
• bălăcări

Referințe

• DEX '98 via DEX online