laibăr

română

Etimologie

Din dialectul săsesc leibel.

Pronunție

• AFI: /ˈlaj.bər/

Substantiv

Declinarea substantivului laibăr
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	laibăr	laibăre
Articulat	laibărul	laibărele
Genitiv-Dativ	laibărului	laibărelor
Vocativ	laibărule	laibărelor

1. haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac.
2. manta lungă și largă pe care o purtau odinioară boierii.

Cuvinte derivate

• lăibărac
• lăibăraș
• lăibăruț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arabil

Referințe

• DEX '98 via DEX online