Etimologie

Din slavă (veche) lĕkŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
leac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ leac leacuri
Articulat leacul leacurile
Genitiv-Dativ leacului leacurilor
Vocativ leacule leacurilor
  1. (pop.) mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni
  • A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace
  • A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva
  • Fără (de) leac de... = fără nici un pic de..
  • (în construcții negative) (nici) de leac = câtuși de puțin, deloc


Traduceri

Anagrame

Referințe