lecui

română

Etimologie

Din leac + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /le.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului lecui
Infinitiv	a lecui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	lecuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să lecuiască
Participiu	lecuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; (p.ext.) a (se) vindeca, a (se) însănătoși.
2. (v.refl.) (fig.) a nu mai dori cu nici un preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute).

Cuvinte derivate

• lecuire
• lecuit
• lecuitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• culei
• ciule
• celui

Referințe

• DEX '98 via DEX online