locul
română
Etimologie
Din franceză locule.
Pronunție
- AFI: /loˈkul/
Substantiv
| Declinarea substantivului loc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | loc | locuri |
| Articulat | locul | locurile |
| Genitiv-Dativ | locului | locurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- cavitate a unui fruct în care se află semințele.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din loc.
Pronunție
- AFI: /ˈlo.kul/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru loc.