strung

română

Etimologie

Din slavă (veche) strungŭ.

Pronunție

• AFI: /strung/

Substantiv

Declinarea substantivului strung
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strung	strunguri
Articulat	strungul	strungurile
Genitiv-Dativ	strungului	strungurilor
Vocativ	strungule	strungurilor

1. mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese.

Cuvinte derivate

• strungar
• strunji

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online