lustruitoare

română

Etimologie

Din lustruitor.

Pronunție

• AFI: /lus.tru.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului lustruitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lustruitoare	lustruitoare
Articulat	lustruitoarea	lustruitoarele
Genitiv-Dativ	lustruitoarei	lustruitoarelor
Vocativ	lustruitoareo	lustruitoarelor

1. persoană care efectuează operația de lustruire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online