mândrișor

română

Etimologie

Din mândru + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /mɨn.dri'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului mândrișor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mândrișor	mândrișori
Articulat	mândrișorul	mândrișorii
Genitiv-Dativ	mândrișorului	mândrișorilor
Vocativ	mândrișorule	mândrișorilor

1. (pop.) mândruț.

Cuvinte derivate

• mândrișoară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online