mândru

română

Etimologie

Din slavă mondru („înțelept”).

Pronunție

• AFI: /'mɨn.dru/

Adjectiv

Declinarea adjectivului mândru
	Singular	Plural
Masculin	mândru	mândri
Feminin	mândră	mândre
Neutru	mândru	mândre

1. care are un sentiment de demnitate și onoare; demn.
2. care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; orgolios; fudul; falnic; semeț; măreț.
3. care este cuprins de un sentiment de satisfacție (ca urmare a unui succes, a unei reușite sau a unei victorii).
4. care inspiră admirație; plin de semeție.

Traduceri

Traduceri