mânecuță

română

Declinarea substantivului mânecuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânecuță	mânecuțe
Articulat	mânecuța	mânecuțele
Genitiv-Dativ	mânecuței	mânecuțelor
Vocativ	mânecuță	mânecuțelor

diminutiv al lui mânecă.
(la pl.) un fel de manșete (detașabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja.