mântuință
română
Etimologie
Din a (se) mântui + sufixul -ință.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului mântuință | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mântuință | mântuințe |
| Articulat | mântuința | mântuințele |
| Genitiv-Dativ | mântuinței | mântuințelor |
| Vocativ | mântuință | mântuințelor |
- (înv.) mântuire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online