mântuit

română

Etimologie

Din a (se) mântui.

Pronunție

• AFI: /mɨn.tu'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului mântuit
	Singular	Plural
Masculin	mântuit	mântuiți
Feminin	mântuită	mântuite
Neutru	mântuit	mântuite

1. (pop.) scăpat, salvat; dezrobit.
2. (în limbaj bisericesc) izbăvit de păcate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online