mârșăvire

română

Etimologie

Din a mârșăvi.

Pronunție

• AFI: /mɨr.ʃə'vi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mârșăvire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mârșăvire	mârșăviri
Articulat	mârșăvirea	mârșăvirile
Genitiv-Dativ	mârșăvirii	mârșăvirilor
Vocativ	mârșăvire	mârșăvirilor

1. (reg.) acțiunea de a mârșăvi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online