măgăreață

română

Etimologie

Din măgar + sufixul -eață.

Pronunție

• AFI: /mə.gəˈre̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului măgăreață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măgăreață	măgărețe
Articulat	măgăreața	măgărețele
Genitiv-Dativ	măgăreței	măgărețelor
Vocativ	măgăreață	măgărețelor

1. (înv. și reg.) măgăriță.

Expresii

• (fam.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online