măiestreț

română

Etimologie

Din măiestru + sufixul -eț.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului măiestreț
	Singular	Plural
Masculin	măiestreț	măiestreți
Feminin	măiestreață	măiestrețe
Neutru	măiestreț	măiestrețe

1. (înv.) (despre oameni) care face un lucru cu măiestrie; talentat.
2. (despre lucruri) care este făcut cu măiestrie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online