română

Etimologie

Din latină magister.

Pronunție

  • AFI: /məˈjes.tru/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
măiestru
Singular Plural
Masculin măiestru măieștri
Feminin măiastră măiestre
Neutru măiestru măiestre
  1. (despre oameni) iscusit, abil, ingenios.
  2. măiestrit.
  3. (în basme) înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice.
  4. (p.ext.) ca din basme; minunat; fermecat.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe