mălura

română

Etimologie

Din mălură.

Pronunție

• AFI: /mə.lu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) mălura
Infinitiv	a (se) mălura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mălureze
Participiu	mălurat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre cereale) a se umple de mălură, a se înnegri din cauza mălurii, a se îmbolnăvi de mălură.

Cuvinte derivate

• mălurare
• mălurat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amarul

Referințe

• DEX '98 via DEX online