mangiare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche mangier < latină manducare.

Pronunție

• AFI: /man'ʤare/

Verb

1. a mânca
2. a consuma

Cuvinte derivate

• mangereccio
• mangiabile
• mangiapatate
• mangiarsi
• mangiatutto

Substantiv

mangiare m., mangiari pl.

1. mâncare; mâncat

Vezi și

• fare colazione
• pranzare
• cenare
• assaggiare
• gustare
• divorare