manichiură

română

Etimologie

Probabil din germană Manikür, Maniküre. Confer franceză manucure, manicure „manichiuristă”.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului manichiură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	manichiură	manichiuri
Articulat	manichiura	manichiurile
Genitiv-Dativ	manichiurii	manichiurilor
Vocativ	manichiură	manichiurilor

1. îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire).

Cuvinte derivate

• manichiurat
• manichiureză
• manichiuristă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online