curățare

română

Variante

• curățire

Etimologie

Din a curăța.

Pronunție

• AFI: /ku.rə'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului curățare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curățare	curățări
Articulat	curățarea	curățările
Genitiv-Dativ	curățării	curățărilor
Vocativ	curățare	curățărilor

1. acțiunea de a (se) curăța și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• creatura
• cruțarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online