franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche marceant, care provine din latină populară *mercatans, *mercantis, *mercatantem, din verbul *mercatare < latină mercatus („comerț; piață”).

Pronunție

  • AFI: /maʁ.ʃɑ̃/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
marchand
Singular Plural
Masculin marchand marchands
Feminin marchande marchandes
  1. (com., ec.) mercantil, comercial, negustoresc

Cuvinte compuse


Substantiv

marchand m., marchands pl.

  1. (com., ec.) comerciant, negustor

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Hiponime

Expresii

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Împrumutat din franceză marchand.

Pronunție

  • AFI: /ˈmaɾ.ʃã/


Substantiv

marchand m.f., marchands pl.

  1. (arte) dealer de artă

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe