marchand

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche marceant, care provine din latină populară *mercatans, *mercantis, *mercatantem, din verbul *mercatare < latină mercatus („comerț; piață”).

Pronunție

• AFI: /maʁ.ʃɑ̃/

Adjectiv

Declinarea adjectivului marchand
	Singular	Plural
Masculin	marchand	marchands
Feminin	marchande	marchandes

1. (com., ec.) mercantil, comercial, negustoresc

Cuvinte compuse

• État marchand
• galerie marchande
• marine marchande
• poisson marchand
• prix marchand
• taille marchande
• valeur marchande

Substantiv

marchand m., marchands pl.

1. (com., ec.) comerciant, negustor

Cuvinte derivate

• marchande
• marchandise

Cuvinte compuse

• marchand de canons
• marchand de couleurs
• marchand forain

Cuvinte apropiate

• marché

Hiponime

• armurier
• bonnetier
• chapelier
• coutelier
• drapier
• forain
• potier

Expresii

• trouver marchand

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

portugheză

(português)

Etimologie

Împrumutat din franceză marchand.

Pronunție

• AFI: /ˈmaɾ.ʃã/

Substantiv

marchand m.f., marchands pl.

1. (arte) dealer de artă

Sinonime

• (arte) galerista

Cuvinte apropiate

• marchante

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary