armurier

Un armurier

română

Etimologie

Din franceză armurier.

Pronunție

• AFI: /ar.mu.ri'er/

Substantiv

Declinarea substantivului armurier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	armurier	armurieri
Articulat	armurierul	armurierii
Genitiv-Dativ	armurierului	armurierilor
Vocativ	armurierule	armurierilor

1. persoană care fabrică, repară sau vinde arme (de foc).

   Armurierul face, repară sau vinde arme.

2. persoană însărcinată în trecut cu păstrarea și cu întreținerea armamentului într-o unitate militară.

Sinonime

• 1: (înv.) sinețar, tufecciu

Cuvinte apropiate

• armă, armat

Paronime

• pușcaș, pușcar

Traduceri

cel ce fabrică, repară sau vinde arme de foc

albaneză: armëndreqës (shqip), armëpunues (shqip) chineză: 制造或修理枪的工人 (中文) engleză: gunsmith (English), armorer (English) (SUA), armourer (English) (Anglia) franceză: armurier (français) m. germană: Büchsenmacher (Deutsch) m.

italiană: armaiolo (italiano) m. japoneză: ガンスミス (日本語) sârbă: puškar (српски / srpski) m., oružar (српски / srpski) m. spaniolă: armero (español) m.

Referințe

• Dicționar.ro
• DEX Online

---

franceză

(français)

Etimologie

Din armure („armură”) +‎ -ier.

Pronunție

• AFI: /aʁ.my.ʁje/

Substantiv

armurier m., pl. armuriers

1. (mil.) armurier

Cuvinte derivate

• armurière

Cuvinte apropiate

• armure‎
• armurerie‎

Vezi și

• arme

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

francoprovensală

(arpetan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

armurier

1. armurier