melițare
română
Etimologie
Din a melița.
Pronunție
- AFI: /me.li'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului melițare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | melițare | melițări |
| Articulat | melițarea | melițările |
| Genitiv-Dativ | melițării | melițărilor |
| Vocativ | melițare | melițărilor |
- acțiunea de a melița și rezultatul ei; melițat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online