mergător

română

Etimologie

Din a merge + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /mer.gə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului mergător
	Singular	Plural
Masculin	mergător	mergători
Feminin	mergătoare	mergătoare
Neutru	mergător	mergătoare

1. (și substantivat; astăzi rar) care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă.

Cuvinte derivate

• premergător

Cuvinte compuse

• mergător-înainte

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online