merită

Vezi și : merita, Merita, meritá, mérita

română

Etimologie

Din merita.

Pronunție

• AFI: /ˈme.ri.tə/
• AFI: /me.riˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru merita.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru merita.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru merita.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru merita.